Efeseni 4:24

La neprihănire și sfințire
Ne ridică adevărul,
Peste ce-i ieșit din fire
Și provoacă amăgire,
Întunecându-ne tot cerul.

Adevărul e lumina
Spre-o viață mai curată,
Cum spre flori se duce-albina
Când s-a deșteptat stupina
De pe pajiștea aromată.

Spre neprihănire urci
Când iubirea-ți dă imbold.
Roade sfinte tu aduci,
Pe căi strâmbe nu apuci
Și ai fapte bune-n sold.

Fapta bună din iubire,
Sub călăuză de sus,
E spre ceruri o jertfire,
Pentru Domnul o rodire
Și-i spre slava lui Isus.

Când iubești neprihănirea,
Gândul ți-l păstrezi curat,
Nu te mai conduce firea
Cu visări ușoare-aiurea
Și tentații de păcat.

Vei iubi ce-i mai sfințit
Dintre tot ce se oferă.
Vei vorbi mai chibzuit.
Totul va fi cântărit
Când în față-i barieră.

Când îți vei dori sfințirea,
Gândul îl vei educa
Să nu zăbovească-aiurea
La tot ce își dorește firea
Pentru a-l îngreuna.

Gând curat și sănătos,
Luminat de Duhul Sfânt
Prin Cuvântul lui Hristos
Te dezvoltă-armonios
Și nu vei fi nicicând înfrânt.

Fugi de anturaj murdar,
Caută părtășii sfințite
Ca să n-alergi în zadar,
Să ai pace, să ai har,
Umblând pe căi neprihănite.

Nu disprețui pe nimeni,
Dar unește-te cu sfinții!
Cu cine te unești te-asemeni.
Deci te ferește de vicleni
Și de toți cei aroganți.

Caută pe cei smeriți
Și umblați în tot ce-i bine.
Ridicați pe cei căzuți,
Cărări drepte să croiți
Înspre zările divine.

Domnul nostru răsplătește
Orice facere de bine.
Și-a celui ce se silește
Loc în cer îi pregătește,
În splendorile divine.
Amin.
(Joi, 20 martie 2025)